Un sărut amețitor

E liniște în colțul meu de Infinit,
Versurile îmbrățișate-au adormit
Pe clapele albe ale unui pian prăfuit,
Luna de argint nu prea s-a odihnit,
De întuneric, nopți întregi m-a păzit.

În vechiul port de la Răsărit
Vapoarele cu speranțe au poposit,
Iubitu-mi mă așteaptă
Pe o cărare dreaptă luminată
Cu ușa-i inimii descuiată,
Cu sufletul aprins de dor;
Abia aștept să-i dau un sărut amețitor!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit