Cu tine în vise

Cuvinte de iubire se răspândesc

În aerul curat 

Când stele-n noapte strălucesc,

Fiorii de dor, 

Ca pietrele la vale se rostogolesc;

Cu tine în vise iar plutesc,

Prin spațiu și timp călătoresc,

La ceas târziu, dau mâna cu fericirea.

Inimile noastre bat la fel,

Emoții fel de fel amândoi simțim

Atunci când ne întâlnim,

Trăim cu intensitate fiecare moment,

Focul iubirii noastre arde permanent.

Când te văd, răsare soarele,

Cântă-n cor privighetorile,

Dispar norii de pe cer, durerile pier,

Liniștea încet se-așterne

Peste mintea-mi limpede.

Când pe suflet mă săruți

După ce mă iei la bani mărunți

Mi-arunc scutul de apărare,

Îmi depun armele la picioarele tale.

În toamnele cu ploi infernale 

Mă dezbrac de inocență

Și te rog cu insistență 

Să mă lași în ceasul greu

Să stau la căpătâiul tău.

Frumosul meu conchistador,

Iubirea ce ți-o port, nu pot să o măsor,

Ești ca parfumul florilor de Mai,

Mi-aduci în viață bucurii, zi de zi.

Dacă tu n-ai fi, dacă nu te-aș avea,

Lumea prea mică mi-ar părea,

Universul poeziei ar fi trist,

Lacrimi de ametist 

Din ochii îngerilor ar cădea

Pe coala albă din fața mea.

Dacă nu ne-am iubi

Florile de nu-mă-uita s-ar vesteji,

Zeci de galaxii ar dispărea,

Luna s-ar transforma într-un măr rotund,

Pământul n-ar mai fi fecund.

De nu te-aș purta în gând neîncetat,

De nu m-ai adora cu-adevărat,

Idealul nostru ar putea fi spulberat,

Viitorul apropiat 

Ar deveni viitor îndepărtat.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Fărâme de Infinit