Iubire permanentă

Iubește-mă cu zgomot sau în surdină,
În cântece de vioară sau de mandolină,
În tril vesel de ciocârlii,
În primăveri albastre, în veri purpurii,
În toamne ruginii și-n ierni argintii.

Sărută-mă în miez de noapte,
Sau în zori luminoși de zi,
Când raze aurii de soare
Intră pe poarta inimii tale,
Dă-mi să beau vin dulce
Din ale fericirii frumoase pocale.

Umple cu bucurii cămările goale
Ale sufletului meu beteag,
Omule scump și drag,
Vreau să mă dezbrac de inocență,
Să nu-ți rămân indiferentă;
De azi, am să fiu mai atentă
și mai insistentă,
Iubire permanentă
promit c-am să îți ofer
Până când planeta Jupiter
nu va mai exista.

Pune-ți fruntea lângă fruntea mea
Și brațele-ți calde în jurul trupului meu,
Seduce-mă cu glasul tău duios, mieros,
Pune-mi dorul pe aripa-ți de albatros,
Acum când cerul nu-i noros.

Zboară cu mine printre versuri,
Printre virgule și semne de mirare,
Nu-mi pune nicio întrebare,
Lasă-te purtat de valul mare al plăcerii,
Sparge cu dalta uitării gheața tăcerii,
Gustă un strop din nectarul iubirii,
S-ajungem împreună pe drumul împlinirii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit