Te iubesc ca pe o stea
Ce luminează-n fiecare noapte
Cerul albastru de deasupra mea;
Adesea îmi apari în vis
Ca un mugure de floare de cais,
Parfumu-ți îmbătător
Îmi umple inima de dor și de dorință.
Uneori, mă întreb cum e cu putință
Să existe un om așa frumos ca tine,
C-o inimă atât de bună,
C-un suflet atât de curat,
În lumea aceasta
Ce se scaldă în păcat?!
Ploi de cuvinte minunate cad
Din cerul tău în roz pictat
Pe coala sufletului meu imaculat
Din zori până pe-nserat,
Prinț adorat, venit din Paradis,
Nu din neant!
În universu-mi colorat
Ți-am construit un palat de diamant
Cu ferestre mari, luminoase,
Cu uși din lemn de fag,
Că îmi ești tare drag!
Când sunt bolnavă, tu-mi ești leac,
Nu am nevoie decât de sărutarea
Și de îmbrățișarea ta
Ca să pot sta bine pe linia de plutire;
A ta imensă iubire îmi este izbăvire
De durere și de chin,
Dar Divin de la Dumnezeu!
Ce bine că ești doar al meu!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit
Ce luminează-n fiecare noapte
Cerul albastru de deasupra mea;
Adesea îmi apari în vis
Ca un mugure de floare de cais,
Parfumu-ți îmbătător
Îmi umple inima de dor și de dorință.
Uneori, mă întreb cum e cu putință
Să existe un om așa frumos ca tine,
C-o inimă atât de bună,
C-un suflet atât de curat,
În lumea aceasta
Ce se scaldă în păcat?!
Ploi de cuvinte minunate cad
Din cerul tău în roz pictat
Pe coala sufletului meu imaculat
Din zori până pe-nserat,
Prinț adorat, venit din Paradis,
Nu din neant!
În universu-mi colorat
Ți-am construit un palat de diamant
Cu ferestre mari, luminoase,
Cu uși din lemn de fag,
Că îmi ești tare drag!
Când sunt bolnavă, tu-mi ești leac,
Nu am nevoie decât de sărutarea
Și de îmbrățișarea ta
Ca să pot sta bine pe linia de plutire;
A ta imensă iubire îmi este izbăvire
De durere și de chin,
Dar Divin de la Dumnezeu!
Ce bine că ești doar al meu!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu