Brațele tale

Ca ramurile înflorite ale unui pom
Brațele tale se înlănțuiesc
Pe trupu-mi îmbrăcat, nu gol...
Îmi dai ocol și îmi faci curte,
Îmi pui pe frunte coronițe din stele
Să-mi fie nopțile ușoare, nu grele,
Și zilele liniștite, iubite...
Îți scriu pe foi nemototolite
Că îmi ești drag ca parfumul de liliac,
Nu pot să tac și strig cu disperare
Că îmi ești rază de lună și de soare,
Petec de pământ, colț senin de Cer!
Grănicer te-aș pune
La hotarul mare al fericirii mele,
Să mă păzești de rele,
Să ai grijă de inima mea
Ca și cum ar fi a ta.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit

Arde... 🔥

Arde soarele ca o minge de foc,
Iarba-i pârjolită din loc în loc,
Firele de busuioc s-au uscat
De când nu a mai plouat.

Arde în mine focul dragostei,
Scântei aprinse ajung la porți de vise,
Cupidon intră pe ferestrele deschise
Din sufletul meu, când vrea el.

Mă arde inima nițel,
Dorul de tine singur, singurel,
Încearcă să ucidă
Tristețea urâtă ca o pălămidă.

Sub ultima grindă de cer stau aliniați
Nori albi de pluș parcă pictați,
Din ochii-mi migdalați cad lăcrămioare
Frumoase ca niște mărgăritare.

Mă doare tare distanța mare
Dintre ale noastre hotare,
Răscruci de timpuri din alte anotimpuri
Sunt între noi.

De pe frunzele de trifoi
S-au scurs picăturile de rouă,
Lumea parcă e-mpărțită în două,
Vreau să încep o viață nouă de mâine.

Pâine pe vatră nu știu să fac,
Dar știu cum să te atrag,
Pot să te îmbrac în diamante
De pe planete îndepărtate.

Pot să te iubesc o veșnicie,
Să-ți fiu credincioasă pe vecie
Căci doar tu poți să-mi umpli inima
Cu bucurie!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit

Azi noapte...

Am adormit pe-un colț de Lună
Și m-am trezit în inima ta bună,
Pe-o strună de vioară mi-am pus dorul
Și am băut un strop de apă vie
Din Izvorul fermecat al fericirii.

Îngerii păzitori te-au mângâiat
Pe sufletu-ți curat
Când au văzut cum te-ai purtat cu mine;
Zările erau senine și m-ai sărutat
Ca un copil nevinovat pe obrazu-mi cald.

Privind în ochii-ți cu străluciri de smarald
Ochii mei au lăcrimat de fericire,
Am simțit un val uriaș de iubire
Care se apropia de inima mea.

Te-am sărutat și eu instantaneu
Ca o copilă emoționată
Pe fruntea-ți lată, asudată,
După ce-am intrat pe-o poartă descuiată
Care ducea în Rai.

N-am mai avut grai să-ți spun 
ce am simțit

Când am ajuns la margine de Infinit,
Știam că ne-am mai întâlnit și-n alte vieți,
Că ne trezeam îmbrățișați 

în însorite dimineți.

Ca în povești cu Feți Frumoși
Și cu Ilene Cosânene
Am ajuns până în al nouălea cer
Ținându-ne de mână;
Vremea bună ne-a ajutat
S-ajungem la capătul celălalt al lumii,
Urlând de bucurie ca nebunii.

De-acum înainte mă voi culca
Pe perna-ți moale de catifea
Pe care-i desenată o floare și o stea,
Vreau să fiu cu tine zi și noapte,
Să simt cum inima îți bate
Din iubire, pentru a ta jumătate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit

Cu tine în vise

Cuvinte de iubire se răspândesc

În aerul curat 

Când stele-n noapte strălucesc,

Fiorii de dor, 

Ca pietrele la vale se rostogolesc;

Cu tine în vise iar plutesc,

Prin spațiu și timp călătoresc,

La ceas târziu, dau mâna cu fericirea.

Inimile noastre bat la fel,

Emoții fel de fel amândoi simțim

Atunci când ne întâlnim,

Trăim cu intensitate fiecare moment,

Focul iubirii noastre arde permanent.

Când te văd, răsare soarele,

Cântă-n cor privighetorile,

Dispar norii de pe cer, durerile pier,

Liniștea încet se-așterne

Peste mintea-mi limpede.

Când pe suflet mă săruți

După ce mă iei la bani mărunți

Mi-arunc scutul de apărare,

Îmi depun armele la picioarele tale.

În toamnele cu ploi infernale 

Mă dezbrac de inocență

Și te rog cu insistență 

Să mă lași în ceasul greu

Să stau la căpătâiul tău.

Frumosul meu conchistador,

Iubirea ce ți-o port, nu pot să o măsor,

Ești ca parfumul florilor de Mai,

Mi-aduci în viață bucurii, zi de zi.

Dacă tu n-ai fi, dacă nu te-aș avea,

Lumea prea mică mi-ar părea,

Universul poeziei ar fi trist,

Lacrimi de ametist 

Din ochii îngerilor ar cădea

Pe coala albă din fața mea.

Dacă nu ne-am iubi

Florile de nu-mă-uita s-ar vesteji,

Zeci de galaxii ar dispărea,

Luna s-ar transforma într-un măr rotund,

Pământul n-ar mai fi fecund.

De nu te-aș purta în gând neîncetat,

De nu m-ai adora cu-adevărat,

Idealul nostru ar putea fi spulberat,

Viitorul apropiat 

Ar deveni viitor îndepărtat.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Fărâme de Infinit

Schimb de "Te iubesc!"

A mai trecut o noapte albă

Cu vise și speranțe 

Puse pe-a viitorului salbă,

Cu stele de argint plutind

Pe bolta înseninată

De la marginea unui gând.

A trecut alt tren prin gară 

Când a plouat alaltăseară,

Azi vântul suflă într-o doară

Ca un solist dintr-o fanfară

Nederanjând liniștea clară.

Au trecut atâtea ierni pe lângă noi,

Dar n-am rămas în suflete goi,

Muguri de fericire zi de zi-nfloresc

Când facem schimb de "Te iubesc",

În inimile noastre frumoase

Raze de lumină non-stop strălucesc.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Fărâme de Infinit

Lasă... !

Lasă-mi sufletul să zboare
Ca un pescăruș pe-ntinsa zare,
Pune-ți iubirea pe strune de mandoline,
Dorul de tine să îmi aline.

Lasă ploaia caldă de vară să cadă
În a inimii mele curată ogradă,
Să piară durerile, să crape pietrele,
Să dispară lacrimile și poverile.

Lasă ușa descuiată
În inimioara-ți minunată,
Să pătrundă dragostea mea
Și lumina fericirii odată cu ea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit

Jurământ de iubire

Pe-această coală albă de hârtie
Nu-i scrisă doar o simplă poezie,
E scris jurământu-mi de iubire
Pe care mi-am pus amprenta inimii.

Jur că te voi purta mereu
În sufletul și-n gândul meu!
Știi că n-am ochi pentru altcineva
De când ai apărut în viața mea.

Tu ai adus liniștea 
În lumea-mi incoloră,
Dulce ca mierea polifloră
A fost de la-nceput,
Bărbat priceput la toate!

Ai limpezit subit apele tulburate
În care mă scufundam adesea
Când lesa tristeții mă sugruma,
Și ziua noapte îmi părea;

Îndrăgostită sadea de privirea ta,
De sărutarea-ți ca a nimănui altcuiva,
Adorându-te, nu ca pe un zeu,
Ci ca pe un înger trimis de Dumnezeu;

Lumină lină pe orice drum al meu,
Ajutor în ceasul greu, mi-ai fost iubite,
Clipe fericite mi-ai oferit cu duiumul,
Nici furtuna nici taifunul nu m-au doborât
Ani la rând datorită ție;
Jur că te voi iubi o veșnicie!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit