Mici de tot

Mici castele de nisip
Stau pe-un raft vechi prăfuit
Al unui timp ce trece
Ca un tren marfar
Pe un traseu imaginar.
Fulgi de gheață ca-n ianuar'
Cad pe un îngust trotuar
De lângă un estuar plin cu lacrimi;
Zeci de patimi săvârșim fără să vrem,
Rostim în gând câte-un blestem,
Sufletele ni-s făcute ghem...
Ne temem de ziua de mâine,
Suntem serviți cu durere
Și cu minciuni pe pâine.
Mici de tot am devenit,
Războiul ego-urilor nu s-a sfârșit,
Ura e la modă, se simte comodă
Oriunde, oricând, oricum,
Din focul iubirii a rămas doar scrum.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit