La marginea unui gând

Trece timpul, trece, trece,
Ne îmbătăm cu apă rece,
Ascultăm muzică nebună,
Uneori e vreme bună,
Alteori tună, fulgeră, e furtună.

Trece un tren șuierând
Prin gara de la marginea unui gând,
Rând pe rând au picat frunzele,
S-au vestejit florile,
Au rămas nude pădurile și grădinile.

Trec nopțile și zilele în grabă,
Nu mai există fructele pasiunii
Pe a iubirii mare tarabă,
Viața se scurtează,
Lampadarele nu mai luminează
Străzile unui oraș aglomerat
Aflat la capătul celălalt al lumii.

Trec anii în zbor,
Se scutură castanii 

De pe Aleea Speranțelor,
Alți ghiocei ne cresc la tâmple,
Colile albe ale inimilor se umple
De semne de întrebare și de mirare.

Razele aurii de soare au dispărut
Din ale sufletelor rupte buzunare,
Lacrimi amare din ceruri cad
Pe pământul uscat, 

cândva binecuvântat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit