Gând la gând, cu bucurie

Vreau să stau în lumina iubirii tale
În zilele și nopțile acestea infernale
Când nostalgia dă tuturor târcoale
Și ploi infernale cad din cerul de smarald
Peste lacrimile-mi reci, ca pietrele de jad.

Vreau să adorm în brațele tale
Când sălciile plângătoare
Se apleacă până la pământ,
Să visez că zbor pe aripi de vânt,
Să mă trezesc în Paradisul Iubirii
Cu tine de mână, râzând;

Gând la gând, cu bucurie,
S-avem parte de fericire o veșnicie,
Să nu știm ce înseamnă durerea,
Din iubire să ne luăm puterea
în fiecare zi,
Să plutim prin galaxii,
ca-n pagini de poezii
Ca doi aștri luminoși,
Deosebit de frumoși.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Fărâme de Infinit